Lupta

Ramuri de spini mă înconjoară
Din toate părțile, fără șovăire,
Încercînd să acopere
Singura licărire de lumină
Ce se întrezărește ca o chemare.
Eu-l meu luptă, cu înfrigurare,
Și o  oboseală, abia perceptibilă,
Își pune pecetea peste mădularele sale...
Și totuși Chemarea mă îndeamnă:
„Nu renunța și înoată către mine!”.
Lacrimi multe mă podidesc
Și depun eforturi titanice
Ca să scap din cîmpul de bătaie
Ale celor două tunuri ale Iluziei.
Și totuși lupt...