La anii mei, privesc in urmă...
Parcă sunt puţini ani traiţi dar nici nu sunt mulţi...
Mereu am fost în căutare şi încă caut Sublimul...
Viaţa mea de pînă acum a fost plină de suişuri şi coborîşuri, plină de emoţii negative şi pozitive, încărcată de dezamăgiri şi speranţe...
Credeam că voi găsi împlinirea într-un sistem sau altul, că voi avea toate răspunsurile la întrebările care mă frămîntau. Credeam că va veni cineva sau o să apară ceva, vreun miracol, care mă va convinge ca viaţa nu e ceva abstract, că nu trebuie să-mi fie frică de necunoscutele ei, că viaţa nu se termină cu moartea, că ea continuă în Infinit...
Dar tot singur am rămas cu întrebările mele şi mi-am dat seama ca tot eu voi fi acela care va da răspuns la ele. Mi-am dat seama ca eu însumi sunt răspunsurile...
Mi-am dat seama că fiecare clipă, care se scurge în neantul timpului, are ceva deosebit, ceva care trebuie intuit, cu toată simţirea ta...
Nu mi-e frică de nimic dar, totuşi, mă frămîntă faptul să nu fi trăit viaţa mea în zadar, că am făcut puţin pentru a aduce o schimbare în mine, în lume, în oameni...
Privesc viaţa mea ca pe un miracol, în care descopăr bucuria şi tristeţea fiecărei clipe, păşind prin lumea care mă înconjoară cu necunosutele sale...
Aceasta e viaţa mea...
Parcă sunt puţini ani traiţi dar nici nu sunt mulţi...
Mereu am fost în căutare şi încă caut Sublimul...
Viaţa mea de pînă acum a fost plină de suişuri şi coborîşuri, plină de emoţii negative şi pozitive, încărcată de dezamăgiri şi speranţe...
Credeam că voi găsi împlinirea într-un sistem sau altul, că voi avea toate răspunsurile la întrebările care mă frămîntau. Credeam că va veni cineva sau o să apară ceva, vreun miracol, care mă va convinge ca viaţa nu e ceva abstract, că nu trebuie să-mi fie frică de necunoscutele ei, că viaţa nu se termină cu moartea, că ea continuă în Infinit...
Dar tot singur am rămas cu întrebările mele şi mi-am dat seama ca tot eu voi fi acela care va da răspuns la ele. Mi-am dat seama ca eu însumi sunt răspunsurile...
Mi-am dat seama că fiecare clipă, care se scurge în neantul timpului, are ceva deosebit, ceva care trebuie intuit, cu toată simţirea ta...
Nu mi-e frică de nimic dar, totuşi, mă frămîntă faptul să nu fi trăit viaţa mea în zadar, că am făcut puţin pentru a aduce o schimbare în mine, în lume, în oameni...
Privesc viaţa mea ca pe un miracol, în care descopăr bucuria şi tristeţea fiecărei clipe, păşind prin lumea care mă înconjoară cu necunosutele sale...
Aceasta e viaţa mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu