Salutare tuturor prietenilor mei care mă urmăresc, din simpla curiozitate, în acest imens păienjeniş virtual, numit mediu online!
Vă exprim sincerul meu respect pentru timpul alocat pînă acum şi, să ştiţi că am încercat să vă aduc spre cunoaştere gîndurile mele materializate în articole, poezii, evocări care arată starea mea interioară.
Aş spune că am puţini ani în spatele meu şi aş mai spune că mă aşteaptă o viaţă înainte (cînd eşti tînăr este ceva normal să te gîndeşti aşa) dar situaţia e cu totul alta, fiindcă niciodată nu poţi ştii ce te aşteaptă ziua de mîine. Am ajuns la un punct cînd cel mai important pentru mine este CLIPA DE ACUM, iar viitorul care vine, cu toate că îl proiectez prin forţa şi imaginaţia gîndurilor mele, este în continuă schimbare...
Azi am făcut o plimbare în sînul naturii, în lunca Prutului, aproape de pădurea riverană, marginită de lanuri de porumb ale oamenilor harnici din localitatea de baştină... Fiind întins pe iarba verde, fără să mă gîndesc la nimic altceva, am întrat în ritmul naturii - am simţit pămîntul de sub trupul meu cum îmi transmite, intuitiv, energia sa telurica; am simţit briza zilei cum mă salută cu felurite mirosuri aduse de pe aiurea, mirosuri care izvorea din esenţe naturale; vedeam leagănul ramurilor copacilor care parcă imprimau o melodie necunoscută; am simţit întreaga viaţă cum mă înconjoară într-un ritm natural şi în mine însumi s-a produs o detaşare de tot ce era material, căci au dispărut grijile, problemele, frămîntările... Şi atunci m-am întrebat - pentru ce atîta zbucium, pentru ce atîta goană după avuţii, cînd uiţi să trăieşti adevărata viaţă, să te bucuri de clipele pe care le ai...
Chiar dacă viaţa ne pare lungă prin anii care îi avem înainte, totuşi viaţa este scurtă şi cînd ajungem la apogeu, uitîndu-ne înapoi, vedem că nu am trăit viaţa pe care ne doream...
Dragi prieteni, bucuraţi-vă de fiecare clipă pe care o aveţi, că nimeni nu poate ştii ce ne rezervă ziua de mîine!
Vă exprim sincerul meu respect pentru timpul alocat pînă acum şi, să ştiţi că am încercat să vă aduc spre cunoaştere gîndurile mele materializate în articole, poezii, evocări care arată starea mea interioară.
Aş spune că am puţini ani în spatele meu şi aş mai spune că mă aşteaptă o viaţă înainte (cînd eşti tînăr este ceva normal să te gîndeşti aşa) dar situaţia e cu totul alta, fiindcă niciodată nu poţi ştii ce te aşteaptă ziua de mîine. Am ajuns la un punct cînd cel mai important pentru mine este CLIPA DE ACUM, iar viitorul care vine, cu toate că îl proiectez prin forţa şi imaginaţia gîndurilor mele, este în continuă schimbare...
Azi am făcut o plimbare în sînul naturii, în lunca Prutului, aproape de pădurea riverană, marginită de lanuri de porumb ale oamenilor harnici din localitatea de baştină... Fiind întins pe iarba verde, fără să mă gîndesc la nimic altceva, am întrat în ritmul naturii - am simţit pămîntul de sub trupul meu cum îmi transmite, intuitiv, energia sa telurica; am simţit briza zilei cum mă salută cu felurite mirosuri aduse de pe aiurea, mirosuri care izvorea din esenţe naturale; vedeam leagănul ramurilor copacilor care parcă imprimau o melodie necunoscută; am simţit întreaga viaţă cum mă înconjoară într-un ritm natural şi în mine însumi s-a produs o detaşare de tot ce era material, căci au dispărut grijile, problemele, frămîntările... Şi atunci m-am întrebat - pentru ce atîta zbucium, pentru ce atîta goană după avuţii, cînd uiţi să trăieşti adevărata viaţă, să te bucuri de clipele pe care le ai...
Chiar dacă viaţa ne pare lungă prin anii care îi avem înainte, totuşi viaţa este scurtă şi cînd ajungem la apogeu, uitîndu-ne înapoi, vedem că nu am trăit viaţa pe care ne doream...
Dragi prieteni, bucuraţi-vă de fiecare clipă pe care o aveţi, că nimeni nu poate ştii ce ne rezervă ziua de mîine!
