Noi toti oamenii suntem diferiţi, în dependenţă de opiniile care avem, nemaivorbind de latura noastra fizică sau sufletească...
Fiecare dintre noi are crezămîntul său spiritual şi nu e bine cînd cineva impune altcuiva ce şi cum să se roage sau să creadă, impune propriile sale valori in sistemul de valori care aparţine altei persoane. Aceasta sună a manipulare. Şi pentru asta a fost creată religia - pentru manipulare. Elocvente sunt cuvintele marelui nostru poet Mihai Eminescu cuprinse în opera sa "Împărat şi proletar":
"Religia - o frază de dînşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osînda ca vita de la plug?"
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osînda ca vita de la plug?"
Continuarea de mai departe a versurilor de sus exprimă o realitate care este la fel de crudă ca şi acum 150 de ani, fiindcă nimic nu s-a schimbat în această lume, doar manipularea a căpătat noi forme. Sunt mai multe forme de manipulare. Vă demonstrez două dintre ele. Religia creştină (care totuşi nu a fost fondată de Iisus Hristos deoarece învăţătura lui era o învăţătură universală, a umanităţii, conţinînd percepte morale foarte simple) vorbeşte despre păcatul originar, inducînd aluzia ca fiecare dintre noi ar fi păcătoşi din naştere. Capitolul "Facerea" din Vechiul Testament, unde se povesteşte despre păcatul originar, este mai mult învăluită în ceaţă şi fiecare frază sau cuvînt trebuie înterpretată în mod simbolic, aşa-zisă "interpretare iniţiatică". În spatele fiecărui cuvînt se ascunde o imagine mistico-istorică ancestrală. Noi nu suntem păcătoşi, iar dacă am fost în acest fel, am fos răscumpăraţi prin moartea spirituală a lui Isus Hristos care a culminat cu învierea Lui. Altă manipulare este faptul că se insistă că dacă cineva ţi-a făcut un rău, trebuie să-i intorci aceeaşi monedă înapoi. E vorba deşi de "Legea talionului" sau " Legea lui Moise", care sună mai "vulgar" - ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dacă atrageţi atenţia, acest tip de manipulare se face prin intermediul televizorului, unde multe posturi difuzează filme, emisiuni sau ştiri care cuprind un nivel înalt de violenţă, care excită privirile telespectatorilor, inducînd psihologic că "aşa e viaţa - e dură" şi trebuie tratată ca atare. De ce partizanii religiilor nu intervine pentru curmarea acestor scurgeri de informaţii negative care spală creierii oamenilor, producînd manipulare deplină? De ce nu se insistă pe educaţie etică, pe difuzarea de informaţii pozitive care să stimuleze implicarea oamenilor pentru a face bine şi a schimba ceva în lume? Fiindcă de la vlădică la opincă, fiecare este interesat financiar. Religia înseamnă bani. Nu zic că banii sunt un rău în sine, banii trebuie să fie un mijloc de a face bine, dar puţine feţe bisericeşti fac ceva pentru oameni din banii care adună lunar. Mai degrabă aceşti "bani divini" se duc pe construcţia de case mari şi luxoase ale preoţilor, pe automobile personale, pe alte bunuri de preţ... Întocmai ca fariseii de pe timpul lui Isus Hristos. Deşertăciunea deşertăciunilor!
Totuşi, se pune o întrebare: care este diferenţa dintre religie şi spiritualitate? Diferenţa e enormă deoarece spiritualitatea este facultatea omului de a căuta şi simţi Divinitatea prin propria cunoaştere şi experienţă spirituală, fără o ingerinţă din partea unei instituţii sau persoane. Religia este mai mult decît o instituţie. Ea este un sistem care dispune de normele sale, este o ierarhie care se doreşte a fi respectată şi care impune propria sa voinţă, neacceptînd nici o critică sau o modificare în propriul sistem. Spiritualitatea acordă omului libera cugetare asupra vieţii şi a aspectelor sale, îndeamnă către contemplarea realităţii sensibile şi suprasensibile. În spiritualitate, omul se simte OM...
Precum am spus, fiecare are dreptul său de a se considera a fi religios sau spiritual, fără a avea frică de a fi blamat de ceilalţi că "gîndeşte un pic diferit". A fi tolerant înseamnă a fi spiritual!
În încheiere, vă doresc dragoste divină în propria spiritualitate!
Totuşi, se pune o întrebare: care este diferenţa dintre religie şi spiritualitate? Diferenţa e enormă deoarece spiritualitatea este facultatea omului de a căuta şi simţi Divinitatea prin propria cunoaştere şi experienţă spirituală, fără o ingerinţă din partea unei instituţii sau persoane. Religia este mai mult decît o instituţie. Ea este un sistem care dispune de normele sale, este o ierarhie care se doreşte a fi respectată şi care impune propria sa voinţă, neacceptînd nici o critică sau o modificare în propriul sistem. Spiritualitatea acordă omului libera cugetare asupra vieţii şi a aspectelor sale, îndeamnă către contemplarea realităţii sensibile şi suprasensibile. În spiritualitate, omul se simte OM...
Precum am spus, fiecare are dreptul său de a se considera a fi religios sau spiritual, fără a avea frică de a fi blamat de ceilalţi că "gîndeşte un pic diferit". A fi tolerant înseamnă a fi spiritual!
În încheiere, vă doresc dragoste divină în propria spiritualitate!
